I.CARTI:
1.CONFLICTUL DINTRE PAGANISM SI CRESTINISM – Conflictul dintre păgânism şi creştinism a fost fără îndoială cel mai feroce conflict religios din istorie, în care două religii s-au distrus atât de mult încât religia antică a fost ştearsă cu desăvârşire din lume.
Incendieri de temple, incendieri de biserici, masacrări reciproce de preoţi ai zeilor sau preoţi creştini; ruguri în care erau omorâţi filosofi antici, creştini omorâţi în arene a făcut parte din arsenalul „poliţelor“ cu care cele două religii le-au plătit adversarilor lor.
Pentru a ne introduce în starea de spirit a vremii să prezentăm două fragmente care prezintă violenţele ambelor tabere.
Tacitus ne exemplifică în Anale masacrele făcute de Nero creştinilor pentru a abate atenţia publică de la incendierea Romei. Cert e un fapt curios. În acest fragment Tacitus vorbeşte despre creştini ca despre un rău al omenirii care a fost totuşi prea crud reprimat.
Iată fragmentul:
„Pentru a înăbuşi zvonurile, Nero a căutat nişte vinovaţi cărora le-a dat cele mai crunte osânde. Pe aceştia norodul îi numea creştini.
Datorită nelegiuirilor lor, creştinii erau urâţi de toată lumea. Hristos căpetenia de la care îşi luaseră numele, fusese osândit pe vremea împăratului Tiberius. Credinţa lui dăunătoare, înăbuşită pentru moment, a început din nou să se răspândească nu numai în Iudeea, locul de obârşie a acestui rău, ci chiar şi în Roma.
De aceea, la început au fost înşfăcaţi creştinii care mărturiseau credinţa făţiş, apoi în urma denunţurilor, o uriaşă mulţime din rândurile lor au fost dovediţi nu atât de arderea Romei, cât a fi nişte fiinţe care urau întreg neamul omenesc. Şi în vreme ce mergeau la moarte, creştinii mai erau şi batjocoriţi în fel şi chip; erau îmbrăcaţi în piei de fiare şi apoi daţi câinilor, ca să-i răpună, sfâşiindu-i, ori erau răstigniţi pe cruce, ori hărăziţi arderii pe rug, iar când se lăsa amurgul, erau arşi de vii în chip de torţe, pentru a se lumina noaptea. Din această pricină, deşi creştinii fuseseră osândiţi ca oameni vinovaţi, care meritaseră cele mai aspre pedepse, totuşi lumea a început să-i compătimească pe cei osândiţi, ca şi cum aceste pedepse nu ar fi fost date înspre interesul obştesc, ci datorită cruzimii unei singure fiinţe: Nero.“
Comentând comportamentul creştinilor Libanius scrie în cartea sa: Pro templis (în favoarea templelor): „Cine sunt distrugătorii templelor noastre? Sunt oameni îmbrăcaţi în negru care mănâncă mai mult decât elefanţii şi care beau până ce obosesc mâna slujitorilor ce le toarnă vinul printre cântece; acest soi de oameni care ascund dezordinile sub o paloare pe care şi-o provoacă graţie diverselor artificii, da, aceştia sunt, o, împărate, cei care, în dispreţul legii totdeauna în vigoare, se aruncă asupra templelor. Se năpustesc asupra templelor înarmaţi cu lemne, pietre ori fier sau numai cu picioarele şi mâinile. Şi, ca şi când ar fi un bun fără stăpân, dărâmă acoperişurile, doboară zidurile, sfarmă idolii, distrug altarele, Preoţilor (antici) le rămâne alegerea între tăcere şi moarte. Odată sfărâmat primul templu, se grăbesc la al doilea şi al treilea şi îngrămădesc trofee peste trofee spre batjocorirea legii. Chiar şi în oraşe îndrăznesc aceasta, dar încă şi mai mult la ţară.“
Conflictul dintre păgânism şi creştinism este o frescă a istoriei, bazată doar pe analiza documentelor vremii. Ea prezintă drama unei religii, cea antică, care a fost ştearsă de pe suprafaţa pământului datorită fanatismului religios. Cartea este şi un semnal de alarmă la adresa intoleranţei religioase de orice fel datorită faptului că orice religie poate avea soarta celei antice.
Nu mai demult decât în zilele noastre fostul regim taliban din Afganistan, trăgea cu tunurile în statuile gigant ale lui Buddha, considerându-le idoli şi reprezentări ale diavolului. Se pare că orice religie intolerantă percepe celelalte religii ca reprezentări ale diavolului care trebuie stârpite cu orice preţ.
Fanatismul, rigiditatea, dogmele respectate până la absurd, intoleranţa, mândria, exclusivismul a făcut să uităm legea divină universală (iubirea aproapelui şi bunătatea faţă de semeni) şi să ne măcelărim între noi în numele unei divinităţi care nu este responsabilă pentru răutăţile noastre.
Titulaturi de genul „aşa mi-a vorbit Dumnezeu: să distrug toţi idolii” consider că nu îşi au rostul într-o lume raţională.
Dintre sfinţi şi martiri trebuie să facem o distincţie între cei care au omorât în numele credinţei (nu există nici o justificare pentru crimă, iar divinitatea nu participă la asemenea acte macabre decât dacă este duh necurat!) cum au fost „Sf. Chiril al Alexandriei care a omorât-o pe filosoafa Hipatia, Sf. Teofil al Antiohiei care a distrus Serapeumul şi cei cu adevărat sfinţi care au împletit dragostea totală şi necondiţionată faţă de om cu dragostea faţă de divinitate! Fără această distincţie murdărim divinitatea cu crimele noastre, cu dogmele şi idolii noştri uitând de semeni şi chiar urându-i. Adevăraţii sfinţi sunt cei care din orice religie văd în fiecare om o parte bună şi încearcă să-l ajute. Ceilalţi sunt doar sfinţi făcuţi de oameni, după calculele politice. Ei sunt străini de divinitate, adevăr, iubire faţă de semeni şi se închină întunericului şi pasiunilor celor mai joase şi mârşave.
Aşadar lectură plăcută…
II.BROSURI:
1. Cosmogeneza Terrei – prezinta modul in care a aparut pamantul, viata si celelalte fiinte, inclusiv omul, conform scrierilor antice. In paginile ei veti afla cine a creat barbatul si femeia, ce i-au sacrificat lui Zeus oamenii la adunarea de la Mecona si cum a fost pedepsit titanul Prometeu, tatal omului. De asemenea veti citi despre Potop si despre cei doi oameni care au scapat de la inec : Deucalion si Pyrrha. In brosura sunt incluse texte vechi din Hygienis, Fulgentius si Ovidiu, toate traduse din limba latina. Cartea se termina cu repopularea Terrei de catre titani sau oamenii de piatra.
2. Theogonia – Nasterea zeilor – prezinta modul in care au aparut pe lume cei 12 zei olimpieni. Povestirile sunt insotite de pasaje din cartile antice, imnuri orfice sau alte opere. Ce este interesant in brosura doi este faptul ca pentru prima data sunt analizati zeii din punct de vedere al clasificarii lor dar mai ales al naturii lor : fiinte energetice de lumina care ii ajuta pe oameni.
3. Ierarhia divina prezinta fiintele supranaturale mitologice care populau cerul si pamantul conform scrierilor antice. Ea incepe cu descrierea substantei comune din care au fost creati zeii, cu fiinta care i-a creat ( Demiurgul ), cu locuinta zeilor ( Empireul ) si se termina cu descrierea fiintelor divine. Continua prezentarea esentei zeilor, natura lor, puterea lor si atributiile lor. Brosura descrie si alte fiinte mitologice : daimonii, eroii, faunii, nimfele si nereidele, dar si spiritele stramosilor numite de romani lari.
4. Ierarhia pamanteana – descrie pentru prima data organizarea religiei antice pe pamant si reprezentantii ei : preotii pontifi si hierofanti. Brosura descrie templele antice, comportamentul credinciosilor in temple in timpul slujbelor, preotii hierofanti, colegiile preotesti si celelalte clase de preoti : arvali, salieni, flaminali si vestalele. Prezinta pentru prima data si indatoririle vestalelor asa cum reies din opera lui Plinius cel Tanar dar si supliciul unei vestale : Cornelia. Trebuie adaugat ca in scoli nu se prezinta organizarea religiei antice. Flaminalii sunt prezentati din opera lui Aullus Gellius si exemplele pot continua.
5. Elemente de cult antic – prezinta viata si esenta religiei greco- romane. In cadrul ei sunt prezentate slujbele antice, rugaciunile vechi dar si modul cum se oficiau jertfele si libatiile. Alte elemente de cult : Botezul si ablatiunile. Pentru prima data se prezinta si caile de comunicare cu zeii asa cum reies din textele sacre. Brosura cuprinde asadar viata religiei antice greco-romane cu elementele ei de cult asa cum reiese din operele unor scriitori antici ca Macrobius, Apuleus sau Salustius. Ea poate fi un obiect de analiza pentru toti pasionatii de mitologie. Brosurile prezinta punctul de vedere al religiei antice greco-romane extras din cartile antice.
6. Elemente de doctrina antica – prezinta principalele legi divine care guvernau religia antica greco-romana, toate imbinate cu povestioare etico-morale utile pentru oameni. De exemplu Legea Ospitalitatii este prezentata in pilda batranilor Philemon si Baucis care au fost transformati de zei in doi meri pentru bunatatea lor. Alte legi se refera la respectul pentru parinti, zei, natura si virtute. Pentru prima data este prezentat si Duhul Zeilor sau Bonus Genius ca fiind un Spirit trimis de zei pentru cei buni care se temeau de ei.
7. Faptele zeilor – prezinta interactiunea dintre oamenii antichitatii si zeii cu pildele si povestirile lor. Elevii si pasionatii de mitologie vor invata cate ceva despre pronia divina in povestea aparitiei lebedei sau a zeitei egiptene Isis. De asemenea vor invata ce se intampla in antichitate cu cei care huleau zeii. Nu in ultimul rand, vor invata despre pildele dragostei din povestioarele cu Orfeu si Euridice sau Psiche si Amor. Vor invata ca eroul grec Hercule a invins moartea, eliberand-o pe Alceste din bratele ei.
8. Faptele eroilor – prezinta faptele minunate ale eroilor antici greci ( Hercule, Tezeu, Bellerofontis s.a. ) care au omorat monstri dar si al celor care au salvat vieti practicand medicina ( Asclepios ) sau care au pus bazele unor scoli filosofice si teologice ( Pitagora si Orfeu ) . Brosura vorbeste atat de simbioza eroi zei cat mai ales de menirea eroilor pe lume : a salva neamul omenesc de rele, monstri, boli sau de a raspandi mestesugurile.
1.CONFLICTUL DINTRE PAGANISM SI CRESTINISM – Conflictul dintre păgânism şi creştinism a fost fără îndoială cel mai feroce conflict religios din istorie, în care două religii s-au distrus atât de mult încât religia antică a fost ştearsă cu desăvârşire din lume.
Incendieri de temple, incendieri de biserici, masacrări reciproce de preoţi ai zeilor sau preoţi creştini; ruguri în care erau omorâţi filosofi antici, creştini omorâţi în arene a făcut parte din arsenalul „poliţelor“ cu care cele două religii le-au plătit adversarilor lor.
Pentru a ne introduce în starea de spirit a vremii să prezentăm două fragmente care prezintă violenţele ambelor tabere.
Tacitus ne exemplifică în Anale masacrele făcute de Nero creştinilor pentru a abate atenţia publică de la incendierea Romei. Cert e un fapt curios. În acest fragment Tacitus vorbeşte despre creştini ca despre un rău al omenirii care a fost totuşi prea crud reprimat.
Iată fragmentul:
„Pentru a înăbuşi zvonurile, Nero a căutat nişte vinovaţi cărora le-a dat cele mai crunte osânde. Pe aceştia norodul îi numea creştini.
Datorită nelegiuirilor lor, creştinii erau urâţi de toată lumea. Hristos căpetenia de la care îşi luaseră numele, fusese osândit pe vremea împăratului Tiberius. Credinţa lui dăunătoare, înăbuşită pentru moment, a început din nou să se răspândească nu numai în Iudeea, locul de obârşie a acestui rău, ci chiar şi în Roma.
De aceea, la început au fost înşfăcaţi creştinii care mărturiseau credinţa făţiş, apoi în urma denunţurilor, o uriaşă mulţime din rândurile lor au fost dovediţi nu atât de arderea Romei, cât a fi nişte fiinţe care urau întreg neamul omenesc. Şi în vreme ce mergeau la moarte, creştinii mai erau şi batjocoriţi în fel şi chip; erau îmbrăcaţi în piei de fiare şi apoi daţi câinilor, ca să-i răpună, sfâşiindu-i, ori erau răstigniţi pe cruce, ori hărăziţi arderii pe rug, iar când se lăsa amurgul, erau arşi de vii în chip de torţe, pentru a se lumina noaptea. Din această pricină, deşi creştinii fuseseră osândiţi ca oameni vinovaţi, care meritaseră cele mai aspre pedepse, totuşi lumea a început să-i compătimească pe cei osândiţi, ca şi cum aceste pedepse nu ar fi fost date înspre interesul obştesc, ci datorită cruzimii unei singure fiinţe: Nero.“
Comentând comportamentul creştinilor Libanius scrie în cartea sa: Pro templis (în favoarea templelor): „Cine sunt distrugătorii templelor noastre? Sunt oameni îmbrăcaţi în negru care mănâncă mai mult decât elefanţii şi care beau până ce obosesc mâna slujitorilor ce le toarnă vinul printre cântece; acest soi de oameni care ascund dezordinile sub o paloare pe care şi-o provoacă graţie diverselor artificii, da, aceştia sunt, o, împărate, cei care, în dispreţul legii totdeauna în vigoare, se aruncă asupra templelor. Se năpustesc asupra templelor înarmaţi cu lemne, pietre ori fier sau numai cu picioarele şi mâinile. Şi, ca şi când ar fi un bun fără stăpân, dărâmă acoperişurile, doboară zidurile, sfarmă idolii, distrug altarele, Preoţilor (antici) le rămâne alegerea între tăcere şi moarte. Odată sfărâmat primul templu, se grăbesc la al doilea şi al treilea şi îngrămădesc trofee peste trofee spre batjocorirea legii. Chiar şi în oraşe îndrăznesc aceasta, dar încă şi mai mult la ţară.“
Conflictul dintre păgânism şi creştinism este o frescă a istoriei, bazată doar pe analiza documentelor vremii. Ea prezintă drama unei religii, cea antică, care a fost ştearsă de pe suprafaţa pământului datorită fanatismului religios. Cartea este şi un semnal de alarmă la adresa intoleranţei religioase de orice fel datorită faptului că orice religie poate avea soarta celei antice.
Nu mai demult decât în zilele noastre fostul regim taliban din Afganistan, trăgea cu tunurile în statuile gigant ale lui Buddha, considerându-le idoli şi reprezentări ale diavolului. Se pare că orice religie intolerantă percepe celelalte religii ca reprezentări ale diavolului care trebuie stârpite cu orice preţ.
Fanatismul, rigiditatea, dogmele respectate până la absurd, intoleranţa, mândria, exclusivismul a făcut să uităm legea divină universală (iubirea aproapelui şi bunătatea faţă de semeni) şi să ne măcelărim între noi în numele unei divinităţi care nu este responsabilă pentru răutăţile noastre.
Titulaturi de genul „aşa mi-a vorbit Dumnezeu: să distrug toţi idolii” consider că nu îşi au rostul într-o lume raţională.
Dintre sfinţi şi martiri trebuie să facem o distincţie între cei care au omorât în numele credinţei (nu există nici o justificare pentru crimă, iar divinitatea nu participă la asemenea acte macabre decât dacă este duh necurat!) cum au fost „Sf. Chiril al Alexandriei care a omorât-o pe filosoafa Hipatia, Sf. Teofil al Antiohiei care a distrus Serapeumul şi cei cu adevărat sfinţi care au împletit dragostea totală şi necondiţionată faţă de om cu dragostea faţă de divinitate! Fără această distincţie murdărim divinitatea cu crimele noastre, cu dogmele şi idolii noştri uitând de semeni şi chiar urându-i. Adevăraţii sfinţi sunt cei care din orice religie văd în fiecare om o parte bună şi încearcă să-l ajute. Ceilalţi sunt doar sfinţi făcuţi de oameni, după calculele politice. Ei sunt străini de divinitate, adevăr, iubire faţă de semeni şi se închină întunericului şi pasiunilor celor mai joase şi mârşave.
Aşadar lectură plăcută…
II.BROSURI:
1. Cosmogeneza Terrei – prezinta modul in care a aparut pamantul, viata si celelalte fiinte, inclusiv omul, conform scrierilor antice. In paginile ei veti afla cine a creat barbatul si femeia, ce i-au sacrificat lui Zeus oamenii la adunarea de la Mecona si cum a fost pedepsit titanul Prometeu, tatal omului. De asemenea veti citi despre Potop si despre cei doi oameni care au scapat de la inec : Deucalion si Pyrrha. In brosura sunt incluse texte vechi din Hygienis, Fulgentius si Ovidiu, toate traduse din limba latina. Cartea se termina cu repopularea Terrei de catre titani sau oamenii de piatra.
2. Theogonia – Nasterea zeilor – prezinta modul in care au aparut pe lume cei 12 zei olimpieni. Povestirile sunt insotite de pasaje din cartile antice, imnuri orfice sau alte opere. Ce este interesant in brosura doi este faptul ca pentru prima data sunt analizati zeii din punct de vedere al clasificarii lor dar mai ales al naturii lor : fiinte energetice de lumina care ii ajuta pe oameni.
3. Ierarhia divina prezinta fiintele supranaturale mitologice care populau cerul si pamantul conform scrierilor antice. Ea incepe cu descrierea substantei comune din care au fost creati zeii, cu fiinta care i-a creat ( Demiurgul ), cu locuinta zeilor ( Empireul ) si se termina cu descrierea fiintelor divine. Continua prezentarea esentei zeilor, natura lor, puterea lor si atributiile lor. Brosura descrie si alte fiinte mitologice : daimonii, eroii, faunii, nimfele si nereidele, dar si spiritele stramosilor numite de romani lari.
4. Ierarhia pamanteana – descrie pentru prima data organizarea religiei antice pe pamant si reprezentantii ei : preotii pontifi si hierofanti. Brosura descrie templele antice, comportamentul credinciosilor in temple in timpul slujbelor, preotii hierofanti, colegiile preotesti si celelalte clase de preoti : arvali, salieni, flaminali si vestalele. Prezinta pentru prima data si indatoririle vestalelor asa cum reies din opera lui Plinius cel Tanar dar si supliciul unei vestale : Cornelia. Trebuie adaugat ca in scoli nu se prezinta organizarea religiei antice. Flaminalii sunt prezentati din opera lui Aullus Gellius si exemplele pot continua.
5. Elemente de cult antic – prezinta viata si esenta religiei greco- romane. In cadrul ei sunt prezentate slujbele antice, rugaciunile vechi dar si modul cum se oficiau jertfele si libatiile. Alte elemente de cult : Botezul si ablatiunile. Pentru prima data se prezinta si caile de comunicare cu zeii asa cum reies din textele sacre. Brosura cuprinde asadar viata religiei antice greco-romane cu elementele ei de cult asa cum reiese din operele unor scriitori antici ca Macrobius, Apuleus sau Salustius. Ea poate fi un obiect de analiza pentru toti pasionatii de mitologie. Brosurile prezinta punctul de vedere al religiei antice greco-romane extras din cartile antice.
6. Elemente de doctrina antica – prezinta principalele legi divine care guvernau religia antica greco-romana, toate imbinate cu povestioare etico-morale utile pentru oameni. De exemplu Legea Ospitalitatii este prezentata in pilda batranilor Philemon si Baucis care au fost transformati de zei in doi meri pentru bunatatea lor. Alte legi se refera la respectul pentru parinti, zei, natura si virtute. Pentru prima data este prezentat si Duhul Zeilor sau Bonus Genius ca fiind un Spirit trimis de zei pentru cei buni care se temeau de ei.
7. Faptele zeilor – prezinta interactiunea dintre oamenii antichitatii si zeii cu pildele si povestirile lor. Elevii si pasionatii de mitologie vor invata cate ceva despre pronia divina in povestea aparitiei lebedei sau a zeitei egiptene Isis. De asemenea vor invata ce se intampla in antichitate cu cei care huleau zeii. Nu in ultimul rand, vor invata despre pildele dragostei din povestioarele cu Orfeu si Euridice sau Psiche si Amor. Vor invata ca eroul grec Hercule a invins moartea, eliberand-o pe Alceste din bratele ei.
8. Faptele eroilor – prezinta faptele minunate ale eroilor antici greci ( Hercule, Tezeu, Bellerofontis s.a. ) care au omorat monstri dar si al celor care au salvat vieti practicand medicina ( Asclepios ) sau care au pus bazele unor scoli filosofice si teologice ( Pitagora si Orfeu ) . Brosura vorbeste atat de simbioza eroi zei cat mai ales de menirea eroilor pe lume : a salva neamul omenesc de rele, monstri, boli sau de a raspandi mestesugurile.